LINGURÓI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură(I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LINGURÓI s. v. polonic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lingurói s. n., pl. linguroáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink