LIPCÁN, lipcani, s. m. Curier oficial (turc sau tătar) care făcea legătura între țările românești și Constantinopol sau în interiorul țării; curier, ștafetă (călare) în timp de război. – Din tc. lipkan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
lipcán (lipcáni), s. m. – 1. Lituanian. – 2. Corp de călăreți în vechea organizare militară din Mold. – 3. Sol, ștafetă, emisar. Tc. lipkan „lituanian” (Lokotsch 1324; Candrea), cf. pol. Lipek (Cihac, II, 172). Cf. liftă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lipcán s. m., pl. lipcáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LIPCÁN ~i m. ist. Curier special (de obicei călare). /<turc. lipkan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink