Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
LIPĂÍT s. n. Faptul de a lipăi. ♦ Zgomot caracteristic produs de cineva care umblă desculț sau în papuci ori de o lovitură dată cu palma; cepăit. ♦ Zgomot caracteristic pe care îl fac (cu limba) unele animale când beau sau când mănâncă ceva. – V. lipăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIPĂÍT s. (reg.) cepăit, tipăit. (~ al unei persoane care merge.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lipăít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LIPĂÍ, lípăi, vb. IV. Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi. 2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [Prez. ind. și: lipăiesc. – Var.: lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] – Lipa + suf. -ăi. Cf. bg. lapam.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LIPĂÍ lípăi intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic, mergând desculț sau lovind cu palma. 2) (mai ales despre animale) A produce un zgomot caracteristic cu limba, înghițind hrana sau un lichid. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LIPĂÍ, lipăiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci. 2. Intranz. (Despre câini) A bea apa cu zgomot. [Prez. ind. și: lípăi. – Var.: lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] – Din lipa.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
LIPĂÍ vb. (reg.) a cepăi, a licăi, a limpi, a tipăi. (~ când merge.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lipăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. lípăi / lipăiésc, imperf. 3 sg. lipăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink