LITÁNIE, litanii, s. f. 1. Rugăciune lungă (rostită alternativ de preot și de credincioși). 2. Fig. Expunere, înșirare lungă, monotonă, plictisitoare. – Din sl. litanija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LITÁNIE s. v. procesiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
litánie (litánii), s. f. – Totalitatea rugăciunilor. – Mr. litănie. Ngr. λιτανεία, în parte prin intermediul sl. litanija (Tiktin). Sec. XVII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
litánie s. f. (sil. -ni-e), art. litánia (sil. -ni-a), g.-d. art. litániei; pl. litánii, art. litániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LITÁNIE ~i f. 1) Rugăciune din cadrul unei procesiuni religioase, rostită alternativ de preot și de credincioși. 2) fig. Cuvântare lungă, monotonă și plictisitoare. [G.-D. litaniei; Sil. -ni-e] /<sl. litanja
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink