Dex litografia

LITOGRAFIÁ, litografiez, vb. I. Tranz. A multiplica prin litografie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. lithographier.

LITOGRAFIÁ vb. I. tr. A multiplica prin litografie. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. lithographier].

LITOGRAFIÁ vb. tr. a multiplica prin litografie. (< fr. lithographier)

litografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. litografiéz, 1 pl. litografiém (sil. -fi-em), conj. prez. 3 sg. și pl. litografiéze; ger. litografiínd (sil. -fi-ind)

LITOGRAFÍE, litografii, s. f. 1. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă. 2. Atelier, secție sau întreprindere unde se multiplică prin litografie. 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie. – Din fr. lithographie.

A LITOGRAFIÁ ~éz tranz. (texte, desene, gravuri) A multiplica prin litografie. [Sil. -to-gra-fi-a] /<fr. lithographier

LITOGRAFÍE ~i f. 1) Procedeu de reproducere și multiplicare a unor texte, desene etc. prin negative imprimate pe o piatră de calcar. 2) Lucrare realizată prin acest procedeu. [G.-D. litografiei; Sil. -to-gra-] /<fr. lithographie

LITOGRAFÍE s.f. Metodă de reproducere a textelor, a desenelor etc. prin folosirea unor negative imprimate pe o piatră de calcar; atelier unde se execută astfel de lucrări. ♦ Desen sau tablou reprodus prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. lithographie, cf. gr. lithos – piatră, graphein – a scrie].

LITOGRAFÍE s. f. reproducere și multiplicare a textelor, desenelor etc. prin negative imprimate pe o piatră de calcar. ◊ lucrarea obținută. ◊ secție într-o întreprindere, atelier unde se execută astfel de lucrări. (< fr. lithographie)

litografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie