LOÁZĂ, loaze, s. f. (Reg.) 1. Viță de vie. ♦ Ramură verde; vlăstar. 2. Fig. Om ștrengar, șmecher; om de nimic, secătură. – Din sl. loza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LOÁZĂ s. v. derbedeu, lăstar, lepădătură, lichea, mladă, mlădiță, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, smicea, viță de vie, vlăstar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
loáză s. f., g.-d. art. loázei; pl. loáze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink