LOCMÁ, locmale, s. f. (Înv.) 1. Mâncare gustoasă. 2. Câștig, chilipir. – Din tc. lokma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LOCMÁ s. v. chilipir.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
locmá s.f. (înv.) un fel de clătite; prăjituri bune.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
locmá (locmále), s. f. – 1. Prăjitură orientală semănînd cu uscățelele. – 2. Sinecură; mîncare bună. – Mr. locmae. Tc. (arab.) lokma (Șeineanu, II, 239; Meyer 231; Lokotsch 1335), cf. ngr. λοϰμᾶς, bg., sb. lokma, alb. lokmë.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
locmá s. f., art. locmáua, g.-d. art. locmálei; pl. locmále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink