LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s. m. și f.] – Locui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LOCUITÓR s. 1. (înv.) sălășluitor, (fig.) suflet. (Un oraș cu un milion de ~.) 2. (la pl.) v. populație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
locuitór s. m., pl. locuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LOCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care trăiește într-un anumit loc. ~orii orașului. [Sil. -cu-i-] /a locui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
locuitoáre s. f., g.-d. art. locuitoárei; pl. locuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink