LOCUTÓR, locutori, s. m. (Lingv.) Vorbitor. – Din fr. locuteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LOCUTÓR s.m. (Lingv.) Vorbitor (al unei limbi). ♦ Persoană care formulează un enunț. [< fr. locuteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LOCUTÓR s. m. cel care vorbește cu cineva; vorbitor; cel care emite o comunicare. (< fr. locuteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LOCUTÓR s. v. vorbitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
locutór s. m., pl. locutóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink