LOCVACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LOCVACITÁTE s.f. (Rar) Limbuție. [Cf. fr. loquacité, lat. loquacitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LOCVACITÁTE s. f. calitatea de a fi locvace; limbuție. (< fr. loquacité, lat. loquacitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LOCVACITÁTE s. v. flecăreală, flecărie, flecă-rire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
locvacitáte s. f., g.-d. art. locvacitáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink