Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
LOGHIÓTAT, loghiotaÈ›i, s. m. (Grecism înv.) ÃŽnvățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. È™i: loghiotát.Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
loghiotát (loghiotáți), s. m. – ÃŽnÈ›elept, persoană cunoscută prin cultura ei. Ngr. λογιώπατος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este superlativul lui loghios, s. m. (erudit), cuvînt înv., puÈ›in folosit, din ngr. λόγιος (Gáldi 206).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
loghiótat/loghiotát s. m. (sil. -ghi-o-), pl. loghiótați/loghiotáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)