LOGOPATÍE, logopatii, s. f. Defect de vorbire care constă în exprimarea neclară, confuză a gândurilor. – Din fr. logopathie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LOGOPATÍE s.f. Defect de vorbire care constă în exprimarea încâlcită a gândurilor. [Gen. -iei. / < fr. logopathie, cf. gr. logos – vorbă, pathos – suferință].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LOGOPATÍE s. f. defect de vorbire constând în exprimarea confuză a ideilor; lalopatie. (< fr. logopathie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
logopatíe s. f., art. logopatía, g.-d. art. logopatíei; pl. logopatíi, art. logopatíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LOGOPATÍE ~i f. Defect de vorbire. /<fr. logopathie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink