LUCITÓR, -OÁRE, lucitori, -oare, adj. (Despre surse de lumină) Care împrăștie lumină; strălucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scânteietor. ♦ (Despre ochi) Plin de viață, care lucește; lucios. – Luci + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUCITÓR adj. 1. v. sclipitor. 2. v. lucios. 3. v. scânteietor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lucitór adj. m., pl. lucitóri; f. sg. și pl. lucitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre surse de lumină) Care lucește; strălucitor. 2) (despre obiecte) Care reflectă lumină; lucios; sclipitor. 3) fig. (despre ochi) Care vădește o strălucire deosebită; sclipitor; scânteietor. /luci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink