LUMINESCÉNȚĂ, luminescențe, s. f. Proprietate pe care o au unele substanțe de a emite radiații luminoase provenite dintr-o energie netermică; emisiune de raze luminoase reci. – Din fr. luminescence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUMINESCÉNȚĂ s.f. Proprietate a unor corpuri de a emite radiații luminoase care nu sunt de natură termică. [Cf. fr. luminescence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LUMINESCÉNȚĂ s. f. proprietate a unor substanțe de a emite radiații luminoase, care nu sunt de natură termică. (< fr. luminescence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
luminescénță / luminiscénță s. f., g.-d. art. luminescénței / luminiscénței; pl. luminescénțe / luminiscénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
luminescénță s. f., g.-d. art. luminescénței, pl. luminescénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUMINESCÉNȚĂ ~e f. Proprietate a unor corpuri (lipsite de incandescență) de a emite raze luminoase la temperaturi scăzute. /<fr. luminescence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink