LUMINÍȚĂ, luminițe, s. f. 1. Diminutiv al lui lumină. 2. (Pop.) Lumânare mică. 3. Plantă meliferă, cu tulpina dreaptă, înaltă, cu frunze alterne și cu flori mari, mirositoare, de culoare galbenă (Oenothera biennis). – Lumină + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUMINÍȚĂ s. (BOT.; Oenothera biennis) (reg.) iarba-asinului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
luminíță s. f., g.-d. art. luminíței; pl. luminíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink