Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
LUSTRUITÓR, -OÁRE, lustruitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care efectuează operația de lustruire. 2. S. n. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -tru-i-] – Lustrui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
lustruitór (persoană) s. m., pl. lustruitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lustruitór (obiect) s. n., pl. lustruitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUSTRUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în lucrări de lustruire. ~ de mobilă. /a lustrui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
lustruitoáre s. f., g.-d. art. lustruitoárei; pl. lustruitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)