Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
LUTÉȚIU s. n. Element chimic trivalent din familia lantanidelor. – Din fr. lutécium, germ. Lutetium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUTÉȚIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare; casiopeiu. [Pron. -țiu. / < germ. Lutetium, fr. lutécium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LUTÉȚIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor; casiopeiu. (< fr. lutécium, germ. Lutetium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LUTÉȚIU s. (CHIM.) casiopeiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lutéțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. lutéțiul; simb. Lu
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUTÉȚIU (‹ fr. {i}; {s} Lutetia „Paris”) s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, din familia lantanoidelor (Lu; nr. at. 71, m. at. 174,97). A fost descoperit (1906) de G. Urbain și, independent, de Auer von Welsbach. Sin. (înv.) casiopeiu.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)