Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
LĂCOMÍRE, lăcomiri, s. f. Acțiunea de a (se) lacomi și rezultatul ei. – V. lăcomi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
lăcomíre s. f., g.-d. art. lăcomírii; pl. lăcomíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂCOMÍ, lăcomesc, vb. IV. Intranz. și refl. A pofti ceva cu lăcomie; a râvni la ceea ce aparține altuia. ♦ Refl. A se lăsa cuprins, stăpânit de lăcomie, a se arăta fără cumpătare. – Din lacom.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LĂCOMÍ ~ésc intranz. A se manifesta ca lacom. /Din lacom
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE LĂCOMÍ mă ~ésc intranz. A fi lacom; a manifesta lăcomie. /Din lacom
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LĂCOMÍ vb. 1. a se calici, a se scumpi, a se zgârci, (prin nordul-vestul Munt. și nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu te mai ~ atâta!) 2. a jindui, a râvni, (înv.) a zavistui. (A se ~ la bunurile altuia.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăcomí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcomésc, imperf. 3 sg. lăcomeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăcomeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink