LĂCOVÍȘTE, lăcoviști, s. f. (Reg.) Loc apătos, mocirlos, mlăștinos. Var.: lácoviște s. f.] – Cf. bg., scr. lokva „băltoacă”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
lăcovíște, lăcovíști, s.f. (reg.) 1. loc cu apă, apăraie. 2. o leasă de pescuit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
lăcovíște/lacovíște s. f., g.-d. art. lăcovíștii/ lacovíștii; pl. lăcovíști/lacovíști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink