LĂMẤI, lămâi, s. m. Arbust din țările calde, cu frunze ovale lucitoare și florile albe, cultivat pentru fructele lui comestibile (Citrus limon). – Din lămâie (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
lămâi s. m., pl. lămâi, art. lămâii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂMẤIE, lămâi, s. f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [Pr.: -mâ-ie] [Var.: (reg.) alămấie s. f.] – Din ngr. lemóni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂMÂI ~ m. Arbore subtropical citric cu frunze lucioase și flori albe, cultivat pentru fructele lui comestibile. /Din lămâie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LĂMÂIE lămâi f. Fructul lămâiului. [G.-D. lămâii] /<ngr. lemóni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LĂMÂIE s. (BOT.) (rar) limonie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lămîie (-ți), s. f. – 1. Fructul lămîiului. – 2. (Pop.) Numele pomului, lămîi. – 3. Varietate de fasole. – 4. Dans tipic. – Var. alămîie, s. f. (lămîie; varietate de pere). Ngr. λειμόνι (Roesler 597; DAR), cf. tc. (per.) limun, it. limone, bg. limon, sb. limun, pol. limonia, mag. lémonya. – Der. lămîi, s. m. (pomul); lămîiu, adj. (galben citron); lămîios, adj. (acru); lămîier, s. m. (vînzător de lămîi); lămîiță (var. lămîioară), s. f. (bot., Lippia citriodora); lămîioară, s. f. (bot., Thymus vulgaris); limonadă, s. f. (citronadă), din fr. limonade; limonadier, s. m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din fr. limonadier; limongiu, s. m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din tc. limonci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lămâie s. f., art. lămâia, g.-d. art. lămâii; pl. lămâi, art. lămâile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink