LĂNCIÉR, lăncieri, s. m. Soldat din vechea cavalerie a unor țări, care era înarmat cu lance. [Pr.: -ci-er. – Var.: lăncér s. m.] – Din fr. lancier (după lance).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂNCIÉR s. v. sulițaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lănciér s. m. (sil. -ci-er), pl. lănciéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink