LĂPTÚCĂ, lăptuci, s. f. Plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze (dispuse în formă de rozetă, alcătuind la unele varietăți o căpățână) sunt comestibile; salată, marulă (Lactuca sativa). – Lat. lactuca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂPTÚCĂ s. (BOT.; Lactuca sativa) salată, (Mold.) marulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LĂPTÚCĂ s. v. păpădie, râșcov, susai.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăptúcă (lăptúci), s. f. – 1. Salată verde (Lactuca sativa). – 2. Nume de diverse specii de ciuperci (Lactatius volemus; Cantharellus cibarius; Cortinarius iliopodius). – 3. Bot. (Euphorbia platiphyllos). – Mr. lăptucă, istr. lătucă. Lat. lactŭca (Pușcariu 941; Candrea-Dens., 947; REW 4833; DAR), cf. it. lattuga, prov. lachuga, fr. laitue, sp. leituga. Sensul 2 și 3 arată că se simte încă înrudirea acestui cuvînt cu lapte, deoarece e vorba de plante bogate în suc alb, cu aspect de lapte.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lăptúcă s. f., g.-d. art. lăptúcii; pl. lăptúci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂPTÚCĂ ~ci f. Plantă legumicolă ale cărei frunze, dispuse în formă de rozetă, sunt comestibile. /<lat. lactuca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LĂPTUCA-IÉPURILOR s. v. sunătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink