LĂTUNÓI s. n. v. lătunoaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
lătunói (reg.) s. m. / s. n., pl. lătunói / lătunoáie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
lătunói, lătunoáie, s.n. (înv.) 1. măsură de greutate pentru pește. 2. cocoloș din aluatul rămas.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
LĂTUNOÁIE, lătunoi, s. f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [Pl. și: lătunoaie. = Var.: (2) lătunói s. n.] – Latură + suf. -oaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂTUNOÁIE ~ói f. 1) Răritură la marginea pânzei țesute manual, formată prin ruperea unor fire din urzeală. 2) Scândură cu o parte plană, iar cu alta convexă, tăiată de la marginea unui buștean.[Sil. -noa-ie; Var. lătunoi] /latură + suf. õaie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LĂTUNOÁIE s. 1. (TEXT.) răritură, (reg.) cărare, strungă. (~ într-o țesătură.) 2. (reg.) margine. (~ folosită la o construcție.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lătunoáie s.f. / lătunói s.n., pl. lătunói / lătunoáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink