LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-. – Var.: răurúscă, rourúscă s. f.] – Lat. labrusca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂURÚSCĂ s. (BOT.; Vitis silvestris) (reg.) aguridar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăurúscă (lăurúște), s. f. – 1. Viță sălbatică. – 2. Agriș sălbatic. – Var. rourușcă. Lat. labrŭsca (Pușcariu 956; Candrea-Dens., 968; REW 4814; DAR), cf. it. lambrusca, fr. lambruche, lambrusque, sp. labrusca, alb. lërrušk (Philippide, II, 645). Var. arată o încrucișare cu rouă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lăurúscă s. f. (sil. lă-u-), g.-d. art. lăurúștei; pl. lăurúște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink