LĂUTÁR, lăutari, s. m. Muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde sau, p. gener., la orice instrument, de obicei dintr-un taraf; scripcar. [Pr.: lă-u-] – Lăută + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂUTÁR s. scripcar, violonist, viorist, (pop.) diblar, (Transilv. și Maram.) ceteraș, (prin Transilv.) highidiș, (prin vestul Transilv.) igreț, (depr.) scârțac. (E ~ într-un taraf.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LĂUTÁR s. v. trântor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăutár s. m. (sil. lă-u-), pl. lăutári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂUTÁR ~i m. 1) Muzicant care cântă la lăută. 2) Muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde sau la orice instrument din componența unui taraf. [Sil. lă-u-] /lăută + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink