Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: lăut (adjectiv) , lăută (substantiv feminin)   
LĂÚTĂ, lăute, s. f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; p. gener. instrument muzical cu coarde. [Var.: alăútă s. f.] – Din tc. lâuta, ngr. laúto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂÚTĂ s. v. scripcă, vioară, violină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LĂÚTĂ s. v. luth.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăútă (-te), s. f. – Instrument muzical. – Var. alăută. Tc. lauta, din arab. al ’ūd (T. Papahagi, GS, VII, 294), cf. ngr. λαοῦτο, bg. lauta, alb. lavut, it. liuto (calabr. lautu), fr. luth, sp. laud, port. alaude, germ. Laute. Der. lăutar, s. m. (muzicant țigan, violonist etc.; trîntor, bărzăun), cu var. alăutar, (a)lăutaș; lăutăreasă, s. f. (nevastă de muzicant; dans specific); lăutăresc, adj. (caracteristic lăutarilor); lăutărește, adv. (ca lăutarii; după ureche, fără să fi învățat muzică). Din rom. provin țig. labutaris „muzicant, violonist” și probabil bg. lautar (Capidan, Raporturile, 232).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lăútă s. f., pl. lăúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂÚT s. n. (Pop.) Acțiunea de a (se) la3; spălat (pe cap); lăutoare. – V. la3.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂÚTĂ ~e f. 1) Instrument muzical cu coarde, cu gâtul încovoiat și cutia de rezonanță foarte bombată. 2) Orice instrument muzical cu coarde. /<turc. lâuta, ngr. lauta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LĂÚT adj. v. spălat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LĂÚT s. v. spălare, spălat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăút s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)