LĂÚZĂ, lăuze, s. f. Femeie care se află în primele 6-8 săptămâni după o naștere. [Var.: lăhúză, lehúză s. f.] – Din ngr. lehúsa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂÚZĂ s. (prin Transilv.) chendelă, slabă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăúză (lăúze), s. f. – Femeie care tocmai a născut. – Var. lăhuză, l(e)huză, cu der. ngr. λεχούσα, din gr. λεχώ, -ους „lăuză” (Roesler 571; Tiktin; DAR), cf. tc. löǵușa, bg. lehusa, mr. lihoană ‹ ngr. λεχῶνα (după Conev 59, rom. ar proveni din bg.). – Der. lăuzie, s. f. (naștere, stare postnatală), din ngr. λεχουσία; lăuzi, vb. (a se scula după naștere).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lăúză s. f., g.-d. art. lăúzei; pl. lăúze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂÚZĂ ~e f. Femeie în primele săptămâni de după naștere. [G.-D. lăuzei] /<ngr. lehúsa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink