Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
MĂRGĂRIT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (Pop.; despre pomi) Înflorit. v. mărgări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRGĂRÍT1, (1) mărgărite s. n., (2) s. m. 1. S. n. Mărgăritar (1). 2. S. m. Lăcrimioară. [Var.: (2) mărgărínt s. m.] – Din ngr. margharítis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRGĂRÍT s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, lăcrimioară, mărgăritar, mărgăritărel, perlă, vaca-domnului, vâsc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărgărít (mărgăríte), s. n.1. Perlă. – 2. Plantă (Loranthus europaeus). – Var. mărgărint. Ngr. μαργαρίτης (Candrea; Scriban), cf. bg., sb. margarit. Este cuvînt identic cu mărgăritar, s. n. (perlă, plantă; Loranthus europaeus, Convallaria maialis), mr. mărgăritar(e), din ngr. μαργαριτάρι (Murnu 35; Meyer 260), cf. alb., bg. margaritar.Der. mărgăritărea, s. f. (iris). Mărgărită (var. margarită), s. f. (margaretă, Chrysanthemus leucanthemum), din fr. marguerite, a fost apropiat fonetic de mărgăritar. Cf. mărgea.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mărgărít (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mărgărít (mărgărínt) (plantă) s. m., pl. -; s. n., pl. mărgărite (mărgărinte) / mărgărituri (mărgărinturi)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRGĂRÍT1 ~e n. 1) Formație dură și strălucitoare, de cele mai multe ori sferică, extrasă din scoicile unor moluște și folosită la confecționarea bijuteriilor; mărgăritar; pierlă. 2) Obiect de valoare foarte mare; mărgăritar. /<ngr. margharitis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂRGĂRÍT2 ~ți m. Plantă erbacee perenă, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, în formă de clopoței și cu miros foarte plăcut; mărgăritar; lăcrimioară. /<ngr. margharítis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mărgarít (perlă) s. n., pl. mărgăríte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mărgărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgărésc, imperf. 3 sg. mărgăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărgăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române