MACARÁ, macarale, s. f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeților, cu care se ridică (și se deplasează) greutăți (mari) pe distanțe scurte. – Din tc. makara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MACARÁ s. 1. (TEHN.) (rar) cran, (reg.) șaitău, vârtej. (~ pentru ridicat baloturi.) 2. v. gruie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MACARÁ s. v. bobină, mosor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
macará (macarále), s. f. – Aparat, unealtă de ridicat. – Mr. măcară. Tc. makara (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Meyer 255; Șeineanu, II, 240; Berneker, II, 9; Lokotsch 1371), cf. ngr. μακαρᾶς, alb. makarë, sb., bg. makara. Măcărău, s. n. (Olt., manivelă de puț cu scripete) este același cuvînt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
macará s. f., art. macaráua, g.-d. art. macarálei; pl. macarále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MACARÁ ~le f. Sistem tehnic, construit pe principiul scripeților, care servește la ridicarea și deplasarea pe distanțe scurte a greutăților mari. /<it. makara
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink