MACÁT, macaturi, s. n. Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarță sau covor care se pune pe pereți. – Din tc. makat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
macát (pop.) s. n., pl. macáturi / macáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
macát (macaturi), s. n. – Cuvertură. – Mr. măcate. Tc. macad (Șeineanu, II, 240; Lokotsch 1370; Ronzevalle 163), din arab. mak’ad „loc de stat”, pentru a se familiariza, în Orient se primește un loc pe patul turcesc; cf. ngr. μαϰάτι, bg., sb., pol. makat.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
macát s. n., pl. macáturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MACÁT ~uri n. Cuvertură subțire, de lână sau de bumbac, brodată. /<turc. makat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink