MACULATÚRĂ s. f. 1. Hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice; p. ext. hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. ♦ Hârtie (de calitate inferioară) fabricată special pentru ambalaje. 2. Fig. Scriere lipsită de valoare. – Din germ. Makulatur, fr. maculature.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MACULATÚRĂ f. 1) Deșeu de hârtie obținut din operațiile de imprimare tipografică. 2) Hârtie scrisă sau tipărită, care și-a pierdut importanța, folosită în calitate de materie primă la fabricarea ambalajelor. 3) fig. Scriere lipsită de valoare. /<germ. Makulatur, fr. maculature
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MACULATÚRĂ s.f. Hârtie veche, deșeuri de tipografie și de legătorie folosite pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ♦ (Fig.) Literatură de proastă calitate, scriere fără valoare. [Cf. fr. maculature, germ. Makulatur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MACULATÚRĂ s. f. 1. hârtie veche, deșeuri de tipografie și de legătorie, pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ◊ hârtie prost tipărită, pătată, care se rebutează. 2. (fig.) literatură, scriere fără valoare. (< germ. Makulatur, fr. maculature)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MACULATÚRĂ s. v. pată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
maculatúră s. f., g.-d. art. maculatúrii; pl. maculatúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink