MADÁMĂ, madame, s. f. 1. (Astăzi în forma madam) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată); doamnă. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ Femeie de serviciu la un hotel. 3. (Înv.) Guvernantă. 4. (Înv.) Soție. 5. (Peior.) Femeie de moravuri ușoare; spec. patroană a unei case de p*********e. [Var.: madám s. f.] – Din fr. madame.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MADÁMĂ s.f. (Ieșit din uz) Femeie din personalul de serviciu al unui hotel. ♦ Guvernantă la copii. [< fr. madame].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MADÁMĂ s. v. cocotă, c***ă, femeie de stradă, guvernantă, jupâneasă, menajeră, nevastă, p*********ă, soție, șvester, t***ă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
madámă (madáme), s. f. – 1. Duducă de origine străină. – 2. Menajeră, slujnică. – Var. madam. Mr. madamă. Fr. madame, cf. it. madama (REW 2733). Var. se folosește curent cu sensul de „doamnă”, dar nu a fost admisă în limba literară. – Der. mădămi, vb. (a trata ca pe o doamnă; refl., a o face pe doamna). Pentru mr., cf. ngr. μαντάμα, tc. madama.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
madámă (guvernantă, femeie de serviciu, femeie de moravuri ușoare) s. f., g.-d. art. madámei; pl. madáme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MADÁMĂ ~e f. 1) Femeie căsătorită; doamnă. 2) Femeie angajată într-o familie înstărită. /<fr. madame
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink