MAGNANÍM, -Ă adj. Mărinimos, cu suflet nobil. [< fr. magnanime, cf. lat. magnanimus < magnus – mare, animus – suflet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAGNANÍM, -Ă adj. mărinimos, cu suflet nobil, gene-ros. (< fr. magnanime, lat. magnanimus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAGNANÍM adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
magnaním adj. m. (sil. mf. magn-), pl. magnaními; f. sg. magnanímă, pl. magnaníme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink