MAGNETIZÁȚIE, magnetizații, s. f. Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp; intensitate de magnetizare. – Din fr. magnétisation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAGNETIZÁȚIE f. Mărime prin care se caracterizează starea de magnetizare a unui corp. /<fr. magnétisation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAGNETIZÁȚIE s.f. (Rar) Magnetizare. ♦ Mărime vectorială care caracterizează starea de polarizare magnetică a corpurilor. [Gen. -iei. / cf. fr. magnétisation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAGNETIZÁȚIE s. f. mărime vectorială care caracte-rizează starea de polarizare magnetică a corpurilor; intensitate de magnetizare. (< fr. magnétisation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAGNETIZÁȚIE s. (FIZ.) intensitate de magnetizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MAGNETIZÁȚIE s. v. magnetizare, polariza-re magnetică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
magnetizáție s. f. (sil. -ți-e), art. magnetizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. magnetizáției; pl. magnetizáții, art. magnetizáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink