MAGNETOMETRÍE s. f. Ramură a geofizicii care studiază câmpul magnetic al Pământului și anomaliile acestuia. – Din fr. magnétométrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAGNETOMETRÍE s.f. Măsurarea mărimilor magnetice. ♦ Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul magnetismului terestru. [Gen. -iei. / < fr. magnétométrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAGNETOMETRÍE s. f. 1. măsurarea variațiilor mărimilor magnetice. 2. ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. 3. metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice. (< fr. magnétométrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
magnetometríe s. f. (sil. -tri-), art. magnetometría, g.-d. magnetometríi, art. magnetometríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink