MAGNETOÓPTICĂ s.f. Parte a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice. [Pron. -to-op-, gen. -cii. / < fr. magnétooptique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
magnetoóptică s. f., g.-d. art. magnetoópticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. 2. Adj. De magnetooptică (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAGNETOÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la magnetooptică. II. s. f. parte a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice. (< fr. magnéto- optique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
magnetoóptic adj. m . (sil. -to-op-), pl. magnetoóptici; f. sg. magnetoóptică, pl. magnetoóptice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink