MAGNETÓU, magnetouri, s. n. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru producerea scânteilor electrice necesare aprinderii amestecului combustibil la motoarele cu aprindere electrică. – Din fr. magnéto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAGNETÓU s.n. Mic generator electric cu inductoarele formate din magneți permanenți, folosit mai ales pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. [< fr. magnéto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAGNETÓU s. n. generator electric dintr-un inductor cu magnet permanent, pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. (< fr. magnéto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
magnetóu s. n., art. magnetóul; pl. magnetóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAGNETÓU ~ri n. Generator electric, care generează între electrozii bujiilor descărcări electrice pentru aprinderea carburantului din cilindrii motoarelor cu ardere internă. /<fr. magnéto
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink