MAGNÓLIE, magnolii, s. f. Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase, mari, albe sau roșii, plăcut mirositoare, ale căror frunze sunt (la unele specii) întotdeauna verzi, cultivați ca plante decorative (Magnolia). [Pr.: -li-e] – Din germ. Magnolie, fr., it. magnolia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAGNÓLIE s.f. Arbust originar din Asia și din America, cu flori mari, frumoase și cu miros foarte plăcut, cultivat ca plantă de ornament. [Gen. -iei. / < germ. Magnolle, fr., it. magnolia, cf. Magnol – botanist francez].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAGNÓLIE s. f. arbore exotic, originar din Asia și din America, cu flori mari, frumoase și cu miros foarte plăcut, cultivat ca plantă de ornament. (< germ. Magnolie, fr. magnolia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
magnólie s. f. (sil. -li-e), art. magnólia (sil. -li-a), g.-d. art. magnóliei; pl. magnólii, art. magnóliile (sil. -li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAGNÓLIE ~i f. Arbore exotic cu frunze strălucitoare, alterne, cu flori mari, mirositoare, cultivat ca plantă decorativă. /<germ. Magnolie, fr., it. magnolia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink