MAHMUDEÁ, mahmudele, s. f. Monedă turcească de aur, care a circulat în trecut și în țările românești și a cărei valoare a variat după epoci. – Din tc. mahmudiye.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mahmudeá (mahmudéle), s. f. – Monedă turcească de aur, bătută de sultanul Mahomed II (1785-1839), de unde i se trage și numele; valora 40 de taleri (mahmudea tare) sau 35 (mahmudea moale), dar s-a depreciat rapid (în 1848 valora 16,24 și respectiv 6,67 franci). – Mr. mahmude, megl. mămudie. Tc. mahmudiyé (Roesler 599; Șeineanu, II, 242), cf. ngr. μαχμουτιές, sb. mahmudija.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mahmudeá s. f., art. mahmudeáua, g.-d. art. mahmudélei; pl. mahmudéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAHMUDEÁ ~éle f. înv. Monedă de aur turcească cu circulație și în țările românești. /<turc. mahmudiye
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink