Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAIMUȚĂRÍ vb. 1. a se poci, a se schimonosi, a se strâmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (reg.) a se zgâmboi. (Nu te mai ~ atâta!) 2. (rar) a maimuți. (A ~ pe cineva.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Se ~ în comportare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
maimuțărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțărésc, imperf. 3 sg. maimuțăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. maimuțăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A MAIMUȚĂRÍ ~ésc tranz. (persoane și manifestări ale acestora) A imita în scop de batjocură. /maimuță + suf. ~ări
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE MAIMUȚĂRÍ mă ~ésc intranz. fam. A-și urâți în mod voit expresia feței; a face grimase. /maimuță + suf. ~ări
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink