MAIÓR, maiori, s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. – Din rus. maĩor, germ. Major.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAIÓR s.m. Grad militar imediat superior gradului de căpitan; ofițer care are acest grad. [Cf. rus. maior, germ. Major].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAIÓR s. m. grad militar imediat superior celui de căpitan. (< rus. maior, germ. Major)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
maiór (maióri), s. m. – Ofițer superior. Germ. Major, în parte prin intermediul rus. maior, cf. major. – Der. maiorie, s. f. (grad de maior); maioreasă, s. f. (nevasta maiorului).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
maiór s. m. (sil. -ior), pl. maióri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAIÓR maiori m. Ofițer cu grad superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel. /<rus. maior, germ. Major
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
generál-maiór s. m. (sil. -ior), pl. generáli-maióri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ALBURNUS MAIOR, importantă așezare romană în prov. Dacia, centru principal al exploatării aurului din M-ții Apuseni. Întemeiată de Traian, prin colonizarea unui grup de mineri iliri aduși din Dalmația. Identificată la Roșia Montană (jud. Alba).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
MAIOR E LONGINQUE REVERENTIA (lat.) depărtarea mărește respectul – Tacit, „Annales”, I, 47. Scurgerea timpului face să crească prestigiul marilor personalități, țesând o aureolă în jurul lor și trecându-le în legendă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink