MALÁC, -Ă, malaci, -ce, s. m. și f. Pui al bivoliței. ◊ Epitet depreciativ pentru un om gras, greoi și leneș. – Din bg. malak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MALÁC s. (ZOOL.) (reg.) bivolaș, turmac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
malác (maláci), s. m. – Bivol mic. Ngr. δαμαλάϰι „juncan”, din δαμάλι „vițel”, cf. bg. malak. Der. din gr. μαλαϰός „fraged, tînăr” (Cihac, II, 672; Berneker, II, 11; Tiktin) sau din bg., pusă în legătură cu sl. malŭ „mic” (Tiktin; Candrea) pare mai puțin probabilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
malác s. m., pl. maláci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MALÁC ~ci m. 1) Pui de bivol. 2) derp. rar Om gras și greoi. /<bulg. malak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink