MANDÁNT, -Ă, mandanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) pentru care se încheie un act juridic. – Din fr. mandant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDÁNT s.m. Autor al unui mandat; cel care împuternicește pe altcineva să-l reprezinte în diverse activități comerciale. [< fr. mandant, it. mandante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANDÁNT s. m. cel care împuternicește pe cineva să-l reprezinte în anumite activități (comerciale). (< fr. mandant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mandánt s. m., adj. m., pl. mandánți; f. sg. mandántă, pl. mandánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANDÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care dă cuiva împuternicirea să încheie acte juridice în numele său. /<fr. mandant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink