Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mandata (verb tranzitiv) , mandatat (adjectiv)   
MANDATÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care primește un mandat, o împuternicire. [< mandata].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANDATÁ, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDATÁ vb. I. tr. A dispune, a ordonanța plătirea unei sume. ♦ A încredința cuiva un mandat; a împuternici. [< fr. mandater].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANDATÁ vb. tr. 1. a ordonanța plătirea unei sume. 2. a încredința cuiva un mandat (1). (< fr. mandater)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MANDATÁ vb. v. ordonanța.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mandatá vb., ind. prez. 1 sg. mandatéz, 3 sg. și pl. mandateáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)