Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mandrina (verb tranzitiv) , mandrină (substantiv feminin)   
MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s. n.] – Din fr. mandrin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDRÍNĂ s.f. v. mandrin.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANDRÍNĂ s. f. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< fr. mandrin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MANDRÍNĂ s. (TEHN.) dudgeon.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mandrínă (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrínei; pl. mandríne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANDRINÁ, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă. 2. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDRÍNĂ ~e f. 1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operații de prelucrare. 2) Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la unul din capete; dorn; priboi. 3) Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MANDRINÁ vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanș capătul unei țevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANDRINÁ vb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr. mandriner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mandriná vb., ind. prez. 1 sg. mandrinéz, 3 sg. și pl. mandrineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)