MÁNDRĂ, mandre, s. f. Îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor. – Din ngr. mándra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÁNDRĂ s. v. mămăligă, ostreț, stână, târlă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mándră (mándre), s. f. – (Dobr.) Îngrăditură de nuiele sau de șipci de-a curmezișul unei ape. – Mr. mandră „gard”. Ngr. μάντρα „gard”, cf. tc., bg., sb. mandra, sp. mandria (Corominas, III, 221).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mándră s. f., g.-d. art. mándrei; pl. mándre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÁNDRĂ ~e f. Îngrăditură de stuf sau de nuiele așezată în bălți pentru prinderea și păstrarea peștelui viu. /<ngr. mándra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink