MANGANÍT s. n. Oxid natural de mangan hidratat. – Din fr. manganite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANGANÍT s.n. Oxid natural hidratat de mangan. [Pl. -te, -turi. / < fr. manganite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANGANÍT s. m. oxid natural hidratat de mangan. (< fr. manganite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MANGANÍT, manganituri, s. n. Minereu de mangan alcătuit din oxid de mangan hidratat. – Fr. manganite.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
manganít s. m., pl. manganíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANGANÍT ~uri n. Oxid natural de mangan hidratat. /<fr. manganite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MANGANÍT (‹ fr. {i}) s. n. Oxid natural hidratat de mangan, cristalizat în sistemul monoclinic; are culoarea neagră, urmă brună și luciul semimetalic. Este un minereu de mangan.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink