MANICÓRD, manicorduri, s. n. Instrument muzical medieval asemănător clavicordului. – Din it. manicordo, fr. manicorde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANICÓRD s.n. Vechi instrument muzical cu coarde și clape, ale cărui coarde erau acoperite cu pânză pentru a face sunetele mai line. [< it. manicordo, cf. fr. manicorde].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANICÓRD s. n. vechi instrument muzical cu coarde și clape, asemănător clavicordului. (< it. manicordo, fr. manicorde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
manicórd s. m., pl. manicórduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink