Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MANITÁ, pers.3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANITÁ vb. refl. (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice, care transformă zahărul în manită. (< manită)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
manitá vb., ind. prez. 3 sg. maniteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANÍTĂ s. f. Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci. – Din fr. mannite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANÍTĂ s.f. (Chim.) Substanță organică zaharată care se găsește în rășina de frasin și în unele ciuperci, având acțiune laxativă. [< fr. mannite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANÍTĂ s. f. 1. substanță organică cu gust dulce, în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă. 2. boală a vinului datorată manitei (1). (< fr. mannite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
maníță s.f. (înv.) stofă din care se făceau anterie, rochii etc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
maníță (-țe), s. f. – Postav de lînă. Ngr. μανίτσα „manșon” (Scriban). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
manítă s. f., pl. maníte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink