MANTÍLĂ, mantile, s. f. 1. (Înv.) Mantelă (1). 2. Șal de dantelă (neagră), purtat mai ales de femeile spaniole. – Din fr. mantille, sp. mantilla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANTÍLĂ s.f. Un fel de manteluță mai lungă, purtată de femei. ♦ Eșarfă lungă de mătase sau de dantelă de origine spaniolă, purtată de femei. [< fr. mantille].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANTÍLĂ s. f. 1. pelerină scurtă purtată în trecut de femei; mantelă. 2. eșarfă lungă de mătase sau de dantelă, de origine spaniolă, purtată de femei. (< fr. mantille, sp. mantilla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MANTÍLĂ s. v. mantelă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mantílă s. f., g.-d. art. mantílei; pl. mantíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANTÍLĂ ~e f. 1) înv. Mantie scurtă (mai sus de genunchi), purtată în trecut de femei. 2) Șal de dantelă, purtat de femeile spaniole. /<fr. mantille, sp. mantilla
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink